Cos Cumparaturi
0 obiecte
 
Login Client
Adresa Email:

Parola:


 
NewsLetter
Abonati-va la newsletter-ul nostru pentru a va anunta prin email despre cele mai noi produse adaugate si cele mai recente promotii.
* Email
Nume 
Abonare Dezabonare
 
Facebook

 
Statistici

 

magazinuldesapunuri.ro

 


	

 

 

 
 


Recomandat AllShops

sapunuri sapunuri

 

 

Istoria sapunului

Scurta istorie a Sapunului

Putine produse din comert sunt folosite mai des decat sapunul. Putine produse au fost oferite perioade lungi de timp, de catre farmacisti sau chimisti, asa cum au fost cateva branduri recunoscute de sapun. Sapunul este probabil prima substanta fabricata, cu care venim in contact in fiecare zi si totusi ramane o necessitate permanenta. De cat timp acest produs esential a fost o caracteristica a vietii noastre de zi cu zi, si cum a fost acesta inventat?

Nu exista nici o dovada ca folosirea sapunului pentru igiena personala, predateaza era Cristiana. Doua mentiuni apar in Vechiul Testament. “Cu toate ca te speli cu Nitrat de Sodiu, si folosesti mult sapun, faradelegea ta va ramane insemnata in fata mea”, scrie cartea lui Jeremiah. O traducere moderna spune: “Chiar daca te speli cu soda si folosesti sapun din abundenta…..”

Sunt dubii referitoare la daca este o referire la adevaratul sapun. S-a sugerat ca este posibil sa fie vorba despre o lesie formata din amestecuri de cenusa alcalina de plante si apa, sau foarte posibil, o forma de Argila minerala.

Aceasta viziune asupra primei mentiunii este probabil sustinuta de a doua in ultima pagina virtuala a Vechiului Testament, cartea lui Malachi, in care atat versiunea autorizata din 1611, cat si traducerea moderna spun acelasi lucru: “Este ca focul mesterului rafinor, ca sapunul piuarului.”

S-a sugerat ca anumite forme de sapun, facute prin fierberea grasimilor cu cenusa, au aparut in Babilon in anul 2800 IC, dar folosit probabil doar pentru folosirea confectiilor. Pliny the Elder (7IC-53DC) mentioneaza ca sapunul era produs din grasime animala si cenusa de fag, de catre Fenicieni in 600IC.

Acest sapun ar fi putut fi folosit ca alifie pentru par mai degraba decat pentru spalat.

Baia din vremurile clasice

In vremurile clasice, uleiurile parfumate erau folosite in mod extensiv pentru imbaiere, si erau combinate cu un instrument de metal, folosit pentru “exfolierea” pielii de ulei si murdarie. Se spune ca, pentru a se spala, Romanii foloseau un fel de argila descoperita langa Roma, numita “sapo”, de unde cuvantul “sapun” isi are originea. O sugestie alternative pentru originea cuvantului sapun, este aceea ca Romanii au invatat arta producerii de sapun, folosind grasimi animale si cenusa de plante, de la Celti, care ii spuneau: “saipo”.

Se pare ca folosirea sapunului pentru igiena personala, nu a fost adoptata pana in secolul al doilea, cand doctorul Galen mentioneaza folosirea sa pentru spalarea corpului. Alt doctor, Priscianus, a comunica folosirea sapunului ca un sampon, si face prima mentiune a unei afaceri cu “saponarius” sau cazan de sapun.

Cat timp sapunul a fost folosit de-a lungul perioadei Romane, acesta a avut o “adoptie” lenta, in ciuda popularitatii bailor publice si a bailor private in intreg imperiul. Probabil primele sapunuri, facute din grasime animala si substante alkaline brute, nu erau chiar attractive ca si aspect sau miros, si erau considerate mai potrivite pentru curatenie sau spalat rufe. Ramasitele a ceea ce ar putea fi o fabrica de sapun, au fost descoperite in Pompeii, si au fost distruse de e eruptie a Vezuviului in 79 DC, dar este posibil ca acela sa fi fost un loc unde se producea o argila minerala pentru fabricile de curatenie.

Locuri timpurii de fabricat sapunuri

Putine lucruri se stiu despre intrebuintarea sapunului in “Vremurile Intunecate”, ce au urmat caderii Romei. Igiena personala nu era o prioritate in regiunile unde viata era precara.

Producerea sapunului in Europa si regiunea mediteraneana a reaparut la sfarsitul primului mileniu. Locuri timpurii de productie au fost in Marseilles in Franta si Savona – Italia. Se spune ca, cuvantul frantuzesc “savon” (sapun), poate sa fi derivate din denumirea centrului din Italia.

In Britania, referinte au inceput sa apara in literatura din 1000 IC, iar in 1192, calugarul Richard of Devizes, a facut referire la un numar de persoane ce faceau sapun in Bristol, si despre mirosurile neplacute ale acestei activitati.

Un secol mai tarziu producerea de sapun a aparut in Coventry. Alte centre au fost descoperite in York si Hull. In Londra secolului 15 o “casa de sapunuri” a aparut in Bishopsgate, cu alte ramuri la Cheapside.

Productia de sapun in Britania

Aici productia de sapun era in principal bazata pe grasimi animale, cum ar fi seu de vaca sau oaie. Mai tarziu, importurile crescute de uleiuri precum ulei de palmier, ulei de cocos, ulei de masline, precum si ulei din seminte de canepa, au oferit o paleta larga in alegerea materiilor prime si au favorizat productia de sapun in porturi cum ar fi Londra si Bristol. Documentele relateaza ca peste 180 de persoane lucrau in productia de sapun in Bristol, cativa fiind membri ai familiei ce detineau afacerea “Bristol Company of Soapmakers”. Exista referiri ca un tip de sapun, negru si fin, era cunoscut ca “Sapunul Bristol”. Altul, mai tare, “Sapunul gri Bristol”, era furnizat in cantitati mari in Londra, din 1523, la un prêt de un penny pe un pound. Productia in cantitati mari in Londra dateaza probabil din secolul 16.

Monopolul si taxele

Aparitia sapunului ca articol obisnuit al comertului, nu a scapat atentiei celor care cautau sa stranga bani din taxe. In 1632, Charles I a subventionat un patent Societatii de producatori de sapunuri din Westminster, oferindu-le un monopol de 14 ani pentur productia anumitor tipuri de sapun, in schimbul platii sumei de 4 lire pe tona.

Lupte dure au urmat, si decretul “Star Chamber” a avut ca urmare distrugerea multor fabricute inafara monopolului. Pana in 1636 Star Chamber a decretat sa nu mai existe productie de sapun in raza unei mile fata de Londra si Bristol. Productia care deja exista a fost restrictionata la 600 de tone pe an, intrucat Societatea Westminster deja convenise sa produca 5000 de tone de sapun alb pe an. Distrugerea industriei in Bristol era considerabila. Taxarea continua sub forme diferite.

Chimia sapunului

Glicerina a fost descoperita prima oara de chimistul suedez Scheele, in 1779, care a numit-o “principiul dulce al grasimii”. Dar a fost dat marelui chemist francez Michel Eugene Chevreul, nascut in 1786, sa studieze chimia producerii sapunului, si sa identifice “dulcele principiu”  ca numitorul comun pentru uleiuri si grasimi, si sa o numeasca “glicerina”. Lucrand la asta in primul sfert al secolului 19, el a demonstrate ca uleiurile si grasimile sunt gliceride, si ca fierbandu-le cu soda caustica sau potasiu caustic, formeaza sarurile acizilor grasi, sau sapunuri, eliberand glicerina, pentru care el a obtinut un patent in 1811. aceasta stiinta a pavat calea catre marea expansiune a productiei de sapun, mai tarziu.

Industria alcalina engleza

Primul proces semnificativ pentru productia la scara larga de alkaline, a fost inventat de chimistul francez Nicholas Leblanc, si folosirea lui in Britania a inceput in 1923. Sarea a fost combinata cu acid sulfuric puternic, pentru a rezulta sulfat de sodiu, acesta din urma fiind incalzit cu carbune si var, rezultand carbonat de sodiu. Productia acidului sulfuric  a fost permisa, iar producerea acestuia si a sodei, au format bazele Industriei Grele Britanice. Urmatoarea etapa de dezvoltare in productia de alkaline, s-a datorat chimistului American Hamilton Young Castner. Nascut in New York in 1858, el s-a mutat in Anglia in 1886. Cautand o cale sa produca soda caustica pura, Castner a reusit sa foloseasca un catod de mercur in electroliza saramurii, pentru a produce soda caustica, clor si hidrogen. Inventia sa a fost patentata in 1892. La fel ca si tatal sau si cei doi frati, Castner a murit de tuberculoza in 1899. Un chimist austriac, Carl Kellner, a reusit sa patenteze un process similar, desi mai putin efficient, in 1892. Pentru a evita problemele de natura legala, el a ajuns la un accord cu Castner si Kellner. Compania Alkalina Unita (care folosea procesul Leblanc) renuntand la drepturile pentru noul process, a fost infiintata Compania Alkalina Castner-Kellner, in 1895.

Expansiunea productiei de sapun

Un jucator timpuriu ce a intrat in afacerile cu sapun, a fost Andrew Pears. Un barbat din vestul tarii, care a deschis un mic magazin pe Gerard Street, Soho. Pears a devenit interesat de productia de sapun de calitate. In 1789, el a inceput productia de sapun transparent la o fabrica din Wells Street. In 1835, nepotul sau, Francis Pears, I s-a alaturat in afacere si au format A&F Pears. Compania a fost medaliata cu “Medalia pentru sapun” la Marea Expozitie din 1851. o fabrica a fost deschisa in Isleworth in 1862. In 1865, fiul lui Francis Pears, Andrew, s-a alaturat barbatului surorii sale, Thomas Barratt, ca si proprietar. Andrew conducea fabrica iar Thomas sediile din Londra. Barrat a fost un pionier al publicitatii moderne si al managementului in afaceri, investind fonduri in promovarea produsului sau ca un ajutor in frumusete si sanatate. Printre cei pe care i-a convins sa dea testimoniale sunt inclusi: Theophilus Redwood, profesor de farmacie la Scoala de Farmacie, Erasmus Wilson, presedintele Colegiului Regal al Chirurgilor, precum si actrita de notorietate, o frumusete notabila, Lillie Langtry. Campanile sale promotionale includeau folosirea tabloului Bubbles de Sir John Everett Millais, care a devenit cel mai faimos poster din tara, precum si introducerea din 1897 a “Enciclopediei Silingului lui Pears”. Multe milioane de copii a acestei publicatii anuale au fost vandute. Barratt a fost numit “tatal publicitatii moderne” si initiativele sale au propulsat “Sapunul Transparent al lui Pears” la statutul de produs de importanta majora atat in tara cat si in strainatate. Dupa moartea sa, A&F Pears LTD s-a unit cu Lever Brothers, si productia a fost mutate apoi in Port Sunlight.

Alti cativa producatori de sapun

William Gossage s-a nascut in 1799 si a ucenicit unchiului sau, chimist si farmacist in Chesterfield. Mai tarziu si-a deschis propria farmacie in Leamington. In 1830 s-a alaturat companiei alkaline din Worcestershire, experimentandu-se in productia de clor, plumb alb si cupru, si s-a mutat la Widnes in 1850. In 1853 a patentat un proces pentru productia de soda caustica din carbonat de sodium, iar in anul urmator si-a indreptat atentia catre productia de sapun. Sapunul de o calitate buna la un prêt redus al lui Gossage, a devenit un succes iar productia sa de sapun a ajuns cea mai mare in Anglia. A murit in 1877. Din fericire, fabrica sa, situata in Mersey, aproape de podul Runcorn-Widnes, inca poate fi vizitata. Este transformata in muzeu, Catalyst, muzeul industriei chimice. Muzeul este deschis in fiecare zi (exceptand lunea) si display-urile sale generoase include istoria si produsele Gossage. Pana la urma, compania s-a alaturat fratilor Lever.

Chimistul si farmacistul R.S. Hudson, a inceput sa faca un praf de sapun in spatele micului sau magazin din High Street, West Bromwich, in 1837, amestecand sapunul cu un mortar si un pistil. Pana in 1854 avea sa angajeze 10 tinere femei in procesul de productie, si in 1875 a deschis o fabrica  la Bank Hall, Liverpool. Sapunul lui Hydson a fost un succes, lasand in urma nume precum “Rinso” si “Omo”. A devenit de asemenea o parte din firma “Lever” in 1908.

Port Sunlight

Willian Hesketh Lever si fratele sau Jams, fii ale unui bacan din Bolton, au cumparat un mic atelier de facut sapun in Warrington, in 1885. folosind produse vegetale precum ulei de palmier, in loc de seu de animal, pentru a fabrica sapun si glicerina.  Astfel ca ei au produs un sapun care s-a dovedit a fi foarte popular. Pana in 1888 productia a crescut la 450 de tone pe saptamana, si existau premise majore pentru o fabrica mai mare, construita in locul mlastinilor din Bromborough Pool. “Sunlight Soap”. Pana la sfarsitul secolului lui “Sunlight Soap” I s-a alaturat “Lifebuoy”, “Lux”, si “Vim”, printre alte produse, iar activitatile de peste granite s-au stability cu Statele Unite ale Americii, Elvetia, Canada, Australia, Germania, etc. Pana in 1911 avea propriile plantatii de palmieri in insulele Congo si Solomon. Razboiul dintre 1914 – 1918, a fost urmat de o expansiune si o consolidare a productiei de sapun in Britania. Lever Brothers LTD a preluat, pe langa A&F Pears, Gossage si Hudson, deja mentionate, compania Vinolia, compania Hazlehurst&Sons din Runcom, vechile companii Edward Cook din Londra, Christopher Thomas & Bros Ltd din Bristol, si alte companii faimoase cum ar fi Erasmic Co, John Knight Ltd, Price’s, D&W Gibbs, precum si Joseph Watson & Sons din Leeds. In timpul secolului al 19-lea, productia de sapun a fost o activitate destul de fragmentata. Multe planuri vechi ale oraselor din toata tara, aduceau dovezi ale unor mici afaceri cu sapun, precum si a faptului ca, cateva gospodine din zonele rurale inca faceau propriul lor sapun acasa. Pana la mijlocul secolului 20, productia de sapun in Marea Britanie era consilidata substantial de catre Lever Brothers, intr-o industrie moderna la scara larga. William Hesketh Lever, primul Lord Leverhulme, a murit in 1925 si a fost urmat de fiul sau, un membru proeminent al Societatii Industriei Chimice.

Metode de productie

Metodele traditionale ale fabricarii sapunului presupuneau fierberea uleiurilor si grasimilor cu solutii caustice, in vase deschise, cu o capacitate intre 10 si 150 tone, urmate de adaugarea sari sau saramurii, process in care sapunul se separa de lesie. Un muncitor calificat controla procesul, astfel ca el putea judeca dupa modul cum sapunul curgea, daca mai este nevoie de saramura sau de solutie caustica suplimentar, sau cand lotul era gata. Prin spalari successive in saramura, lesia era separate de sapun, iar glicerina recuperate. Sapunul era uscat si taiat in bucati, pentru a putea fi vanduta en detail. Inainte, distribuitorii taiau bucatile de sapun folosind “ata pentru branza” sau cutite ascutite, si impachetau fiecare bucata manual, in hartie. Este interesant faptul ca denumirea de “bucata de sapun” inca rezista, chiar daca produsul se cumpara acum in tablete individuale, si ca o adevarata “bucata de sapun” se intalneste rar. Sapunul traditional transparent precum “Pears”, este produs prin evaporarea prelungita, intr-un process ce dureaza pana la trei luni. Forma caracteristica, concave a unei tablete de sapun, a fost obtinuta nu dintr-o forma, ci prin contractie in procesul de uscare. Productia moderna de sapun, in contrast se face prin procese continue, cu sisteme automate si instrumentate.

Sapunul si farmaciile

Pe langa vanzarea traditionala a multor tipuri de produse din sapun de catre farmacisti in lanturile de magazine mari, sapunul in sine si-a gasit multe aplicatii in farmacii.

Folosirea sapunurilor in farmacii dateaza de mult. In 1761, Dispensarul Englez al lui Quincy, a recomandat ca “acele tipuri de sapun ce sunt potrivite in scopuri medicinale, sunt din Venetia sau Castilia”. In 1768 “Istoria Experimentala a Materiei Medicale” de William Lewis, sustinea: “Cel mai bun dintre sapunurile obisnuite e acela numit sapun Spaniol sau Castilian, si este facut cu ulei de masline sis are alkaline, numita soda sau saricica”.

Desi progresele in chimia agentilor activi de suprafata in secolul 20, au fost remarcabile si au revolutionat abordarile fabricarii de produse pentru curatat, spalat, sampoane si alte cosmetice, pentru industrie sau pentru casa, sapunurile traditionale au pastrat din popularitatea pentru spalat si imbaiat, iar sapunul are in fata inca un secol de productie in scara larga, si de utilizare de zi cu zi.